Mai spune-mi o poveste,nu!

Mi-e o sila gretosa sa scriu despre dragoste si asta pentru ca e un cliseu ieftin,dar o poveste despre dragoste,nu mi-ar trada sensibilitatea si asa usor jenata.
Insa am sa-i amintesc fostului de 30 ca fetitele de 15 care n-au ajuns inca la prima menstruatie nu sunt o alegere chiar buna si ca cele care au trecut de 20/25 au (mai mult sau mai putin) creier,deci honey,esti un caz pierdut.
Exista povesti de dragoste care ince bine,continua moderat si se sfarsesc prost.Baiatul bun,saritor, sensibil,amuzant,sincer,fidel,protector,s.a.m.d,devine in perceptia printesei,baiatul rau,mincinos,agresiv,disperat si vicios.
Cu cat idealizarea baiatului perfect devine tot mai ireala,cu atat orbirea de dupa,devine tot mai cruda.Partea cea mai proasta este ca nu poti vedea dincolo de printul de langa tine,acesta ocupandu-si timpul si cu multe alte “zane rele’’ in absenta printesei.Ei bine perceptia printesei noastre coboara chiar mai jos de realitate,dupa ce protagonistul transforma dragostea lui nemarginita in minus indragosteala,care tinde la minus infinit.

Printul amuzant,sincer,fidel,sensibil,protector,s.a.m.d,transforma dragostea lui nemarginita in firicele de sange iesite din tavan,acolo unde peretii se intalnesc in numele tatalui.

Printul nu mai este o broscuta simpatica,ci una rea si urata.Printesa fuge ingrozita.